Sfat de urmat într-un grup unde nu îți cunoști interlocutorii

Am avut șansă să stau și să observ cum se comportă oamenii în diferite grupuri și în diverse situații. Îmi place să stau și să analizez ca mai apoi să acționez. Avantajul pe care îl ai când intri într-un grup nou este că nimeni nu te cunoaște și poți să îți faci o imagine nouă sau aștepți momentul potrivit pentru a le arăta că nu ești așa cum cred ei.

Nu pun preț pe ceea ce cred alții despre mine, dar când văd că se dau net superiori și se comportă cu tine de parcă nici nu ai exista, îmi pun întrebarea: oare de ce este așa de greu să te porți frumos și să îi accepți și pe ceilalți?

Când nu îî cunoști pe cei din grup, dar încerci să ,,te dai mare” cu ceea ce știi s-ar putea să te faci de râs. Am să ilustrez printr-un exemplu.

Într-o pădure se întâlnesc tot felul de animale, iepurași, caprioare, urși, păsări. Iepurașul țanțoș spune în gura mare despre noua lui descoperire că murele sunt portocalii. Toată lumea se minunează, numai ursul care știe exact cum sunt murele deoarece sunt ,,domeniul lui de specialitate”  tace și nu îl contrazice deoarece știe că nu ar ajunge nicăieri.

Sfat: Înainte de a face anumite afirmații mai bine te documentezi bine sau cel puțin cunoști ăersoanle din jurul tău.

Și nu este greu să te porți frumos cu oamenii și să cobori puțin privirea de sus, deoarece poți rata să cunoști diferite persoane de la care să ai ceva de învățat.

Dar eu mă consolez cu ceea ce a zis Mahatma Gandhi ,, Întâi te vor înjura. Pe urmă vor râde de tine. Apoi, te vor declara nebun. După aceea vor încerca să te compromită. Într-un târziu, vor face tot posibilul să te lichideze. Dacă scapi cu viaţă din toate acestea, vei fi un om mare.”

Sper să scap cu viață!

Anunțuri

Un articol mai vechi: Influența celor din jur – metodă bună de maturizare

Cum poate influența celor din jur să ne maturizeze? Foarte ușor, numai dacă ne dăm seama că suntem influențați și apoi dacă permitem persoanelor pe care le considerăm noi compatibile cu ceea ce ne dorim noi să ne influențeze în mod pozitiv. Probabil v-ați dat seama, deja că există influență pozitivă și influență negativă. Dar ce se întâmplă atunci când noi credem că influența negatică este pozitivă? Nimic mai simplu așteptăm să ne lovim singuri și să ne trezim. Uneori ne pot invada sentimente de furie, neîncrederea, pur și simplu nu ne vine sp credem că am crezut anumite persoane. Unele au tendința de a te ține alături în umbră, lângă ei pentru ca noi să aflăm mai târziu că eram mai buni decât respectivii și lor le era frică de noi. Dar știți zicala românească: ,,Omul îi prost până se trezește!”
Ceea ce povestesc aici este din proprie experiență, și cred că ceea ce ajungem noi la maturitate reprezintă acțiunea influenței pe care o au cei din jurul nostru asupra noastră.
Nu ați observat cum împrumutăm diferite expresii, idei fără să vrem de la persoana de alături sau de la alte persoane cu care petrecem foarte mult timp?
Tot timpul suntem influențați dar trebuie să fim atenți și de către cine ne lăsăm influențați sau manipulați.
Există persoane cărora le place să îți spună ceea ce vrei să auzi, pentru că au nevoie de atenția celor din jur, depind de ei.
Iată, de ce zic eu că influența celor din jur te face să te maturizezi și să nu mai accepti toate prostiile Pentru că m-am lăsat și eu la rândul meu influențată de anumite persoane, ca să îmi dau pe urmă seama ca erau niște ipocrite, că nu erau așa de perfecte precum le credeam, și acele elemente care păreau strălucitoare, pe care mi le doream de la acele persoane nu erau decât o imagine fără profunzime, atât doar o imagine falsă a ceea ce ele au creat în fața ochilor mei.
Acum mi-am schimbat modul de comportament și acelor persoane li se pare că fug de ele, că nu le bag în seamă, sau nu li se pare? Cert este că nu mai înghit orice și nu mă impresionează totul așa de ușor. Încerc să ascult bine dinainte ce are cineva de zis și nu iau ca atare prima impresie, cel puțin în cazul meu prima impresie pe care mi-am făcut-o nu a fost tot timpul și cea potrivită, iar concluzia la care am ajuns este că trebuie să cunoști persoana respectivă, pentru a evita o posibilă manipulare și o influență ce va ajunge nocivă pentru tine.

O imagine pe care am privit-o zile la rand

Nu știu dacă ți s-a întâmplat ca o anumită perioadă să vezi un anumit lucru, o imagine, o fotografie, să îți  placă foarte mult și să îți rămână în inimă toată viața.

Mie mi s-a întâmplat acest lucru, de fiecare dată când o luam pe sora mea de la grădiniță și așteptam pe hol, la avizier era o imagine pe care am admirat-o timp îndelungat, nu mă mai săturam de ea. Simplă, frumoasă dar cu un mesaj profund, aceasta a reușit să îmi rămână în suflet. Mi-am dorit-o dar nu îndrăzneam să o cer de la cineva.

După mai bine de zece ani umblând prin cărți, amintiri și diferite alte foi pe care le adunam ca orice al copil, am găsit și această imagine, m-am bucurat enorm și mi-am adus aminte de aceea perioadă…  A fost o perioadă frumoasă și lipsită de griji, ieșeam de la scoală, mergeam să o iau pe sora mea și apoi amândouă de mânuță mergeam spre casă. Ce poate fi mai frumos?

Atunci nu îmi dădeam seama că îmi trăiam amintirile de acum… frumos. Nu știu cum a ajuns imaginea pe acolo, dar acum o iau tot timpul cu mine, o privesc și citesc mesajul de pe spate, care este scris în germană, limba mea de suflet

O simplă imagine poate reuși ceea ce mulți alți nu au reușit în jurul tău, și anume să fie încărcată cu speranță, speranță pe care mi-o transmite de fiecare dată când o privesc.

Persoanele timide sunt romantice?

Astăzi se vorbește foarte mult despre acest fenomen numit timiditate, se face tot mai mult caz, iar persoanele care se confruntă cu acest fenomen, caută mereu soluții salvatoare în afară. Uitându-mă la interviul luat unui profesor universitar de istorie din România, mi-a rămas în minte o frază pe care dumnealui a susținut-o ca fiind soluția salvatoare a unei țări. Întrebarea adreasată acestuia făcea referire la problemele cu care se înfruntă România, și cum ea caută ajutor în afară. Ceea ce mi-a plăcut a fost faptul că el a zis că degeaba căutăm ajutor în exterior, pe când adevăratul ajutor ar trebui să vină din interioriorul unei țări, și anume de la oameni. Cum vrem să salvăm o țară dacă oamenii, baza acesteia pleacă în străinătate? Buuun… în mintea mea, atunci, s-a aprins fitilul oare acest lucru nu este la fel și la oameni? Adică mai tot timpul căutăm ajutor în afară, lângă cei apropiați. Vrem să fim înconjurați de oameni cărora să ne plângem, să le spunem problemele noastre, dar, oare, soluția nu se află în noi?

Persoanele timide, unele fiind și fără voință, cred că uneori problema nu e de la ei, ci de la cei din jurul lor, deoarece ei nu îi înțeleg. Ok.. recunosc și eu am fost o persoană timidă, ce-i drept încă sunt dar uneori îmi impun să nu mai fac acest lucru, ci să îmi fac curaj pentru a întâmpina problemele, ca într-un final sa îmi dau seama că cea mai mare problemă sunt eu! Da, eu… tu… toți cei care ne complacem în starea noastră și nu facem nimic. De ce nu facem nimic? Un posibil răspuns ar fi pentru că ne place starea aceasta de suferință amestecată cu obținerea compasiunii celor din jur.

Puterea de  a ne schimba se află în noi. Eu pentru a încerca să trec peste anumite probleme, mi-am găsit o activitate, ceva care să îmi ocupe timpul și mintea și am renunțat la a mai vorbi cu așa-ziși prieteni pentru a trece printr-un proces de vindecare și pentru lupta cu mine. Eu acum încerc să îmi ordonez gândurile, să descopăr adevăratele probleme.

Un alt ataș al acestui fenomen, pe care l-am observat eu, este că cei care sunt timizi de obicei sunt și firi romantice. Oare de ce se întâmplă acest lucru? Sincer… , am încercat să-mi ofer niște răspunsuri. Persoanele timide care nu reușesc prea bine să interacționeze cu cei din jur, își crează o lume a lor, o lume în care visele lor, fanteziile lor devin realitate. Atunci când reușesc să întâlnească persoana potrivită reușesc să scoată în evidență ceea ce este mai frumos în ei.

Cred eu că numai noi putem să schimbăm ceea ce suntem. Timiditatea și romantismul pot merge spre acelați drum al caracterului unei persoane dar dacă reușim să ne înfrângem, încet, încet timiditatea și găsim persoana către care să ne îndreptăm ca niște persoane romantice, atunci nu poate fi nimic mai frumos.

Un mic Raskolnikov în fiecare dintre noi?

 

Mi-am adus aminte de personajul lui Dostoievski, din cartea sa ,,Crimă și pedeapsă”, Raskolnikov. Mă gândesc… dacă nu cumva se află un mic Raskolnikov în fiecare dintre noi și datorită a ceea ce se întâmplă azi? Sărăcia te împinge să faci multe, dar oare ne abținem deoarece ne ferim de religie și de legile ei sau facem anumite lucruri doar pentru că avem nevoie de ele, dar ne mințim că ceea ce facem o facem pentru un lucru bun, un anumit țel. Instictul animalic de a ucide se află în fiecare dintre noi, dar fiecare îl stăpânim diferit. Unii care ajung în perioade de maximă disperare, nu mai gândesc limpede și fac fapte necugetate, dar acum vine întrebarea dacă nu aceste ființe ,,deosebite” după cum le denumea Raskolnikov, chiar gândesc că ceea ce fac este corect. Cred că orice aproape orice tânăr a văzut cel puțin un episod din Criminal Minds, unde puteam vedea cum gândesc criminalii. Desigur, faptele nu sunt întotdeauna veridice, cum spunea Pierre Bourdieu în cartea sa ,,Despre televiziune”, și anume, televizorul este un bun mijloc de a ascunde unele lucruri care deși au prea mare importanță pot fi mascate și redate sub o altă lumină. Mi-a rămas în minte exemplul cu vălul, când Bourdieu este islamic sau islamist? (acesta fiind modul de redare în televiziune) Însă, acesta poate fi doar un simplu batic, un articol vestimentar.

Însă, fascinația oamenilor pentru sânge sau dramă atunci când se uită la televizor, îi face pe aceștia să își dorească și să își satisfacă anumite nevoi, dar pentru unele persoane acestea pot deveni elemente după care se ghidează și pot ajunge criminali. Alții își satisfac aceste nevoi doar uitându-se la aceste filme care abordez astfel de subiecte.

Dar să revenim la Raskolnikov, până unde poate duce starea de exasperare și stau si mă gândesc dacă nu avem fiecare acel instinct ascuns undeva, de a ucide. Însă să ucizi o femeie, să o jefuiești și să te consideri îndreptățit că ai făcut asta mi se pare că este prea mult, dar, din păcate este aplicabil și în ziua de azi.

Până la urmă tot iubirea este salvatoare, iar pedeapsa, ar trebui să îi facă pe acești oameni să se trezească din lumea lor.

Sincer, am citit cartea în două zile, a reușit să mă țină cu sufletul la gură, însă am fost dezamăgită de final, mă așteptam la ceva mult mai dramatic, bazat pe factorul psihologic.

 PS: Poate e ficțiune sau nu, dar am observat multe asemănări în comportamentul rușilor și cel al românilor, ca să vedem cât de influențată este și imaginea României de azi de legăturile cu Rusia.

 

Prima noastră colecție de carte!

 

A început totul de la o carte pe care tu ai cumpăarat-o cu ocazia zilei de naștere a unei persoane, dar nu ai avut ocazia să o oferi. Ai citit-o, apoi mi-ai recomandat-o și mie. Am citit-o și eu dar curiozitatea ne-a făcut să mergem mai departe. Ai cumpărat și celelalte albume din colecție, dar nu găseai o carte. Am împlinit 6 luni și am reușit! Am întregit amândoi colecția! Avem prima colecție din viitoarea noastră bibliotecă.

 

Poate pare totul prea rapid și nici nu s-ar gândi la așa ceva pe viitor, dar pentru noi este important. Avem cărți pe care amândoi le-am citit, am discutat despre ele și ne-au plăcut. Am observat că atunci când facem lucruri împreună sau când ne gândim la viitor tot timpul se întâmplă ceva ca să fie totul bine.

Avem prima noastră colecție de carte!

Somebody is me

Visele devin realitate?

 

Multe persoane mi-au zis să nu visez degeaba, să mă gândesc la prezent nu la viitor. Oare nu gândurile spre viitor, gândurile spre mai bine ne mențin moralul ridicat? Îți faci tot felul de gânduri, de speranțe, îți dorești anumite lucruri, dar oare ne trebuie acele lucruri? Uneori mă gândesc că nu mă pot abține să procur un lucru și am în minte două voci ce se ceartă, una îmi spune să îmi iau lucruri mai folositoare, alta îmi spune să îmi iau obiectul respectiv. Însă, am observat că orice îmi doresc sau îmi pun în minte se materializează într-un mod sau altul, trebuie doar să vrei.

Un exemplu ar fi atunci când am avut de organizat evenimente şi când eram în faza de brainstorming, am propus să facem o seară de dans sau teatru alături de proiecţii de film. În fază incipientă realizarea acestui eveniment era imposibilă. M-am conformat şi m-am limitat la realizarea unor proiecţii de film. A trecut timpul şi din senin a apărut şansă de a organiza şi un mic spectacol de dans în cadrul aceluiaşi eveniment. A ieşit totul perfect, deşi am avut o groază de emoţii. Nu îmi imaginam vreodată că ceea ce îmi pun în minte, o simplă idee poate deveni realitate într-un mod mult mai frumos decât mi-am imaginat vreodată.

Astfel, am observat că se întâmplă tot felul de fapte care se aranjează, în aşa fel încât totul să fie bine, trebuie doar să crezi şi să speri.

Acum mi-a venit în minte o imagine din filmul INK, un film foarte interesant, unde era un bărbat orb ce număra paşii pe care îi făcea până la 4, în acelaşi timp asculta tot ceea ce se întâmpla în jur până ce observa că toate se armonizau şi provoca o reacţie în lanţ (a aruncat o conservă, de care să împiedicat un om, care a căzu în faţa unei maşini, a provocat un accindent de maşină, ce a împiedicat o persoană să ajungă într-un anumit loc). Mi s-a părut fascinant momentul şi m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva există cineva acolo sus care provoacă aceste reacţii în lanţ, ne controlează mişcările până suntem în situaţia de a alege ca mai apoi să pornească o nouă reacţie în lanţ.

Filmul este superb merită văzut, deoarece ne prezintă lupta dintre bine şi rău dar nu din punct de vedere religios. Eu am rămas impresionată de acest film.

Visele devin realitate, iar toate aceste reacţii au loc în conformitate cu ceea ce gândim şi ne dorim noi.

Pentru cei care trec printr-o perioadă grea

„Când ești pierdut în pustiu și ca un copil speriat,
Iar moartea te scrutează infinit
Și tu cumplit de trist, zice Hoyl, trebuie neapărat
Să-ți armezi revolverul și să „mori” pe dat.
Codul bărbăției îți spune: „Lupta până la sfârșit!”
Și atunci, nu mai pieri așa ușor și nu mai ești dezamăgit,
Căci este mai simplu să te dai bătut când foametea și-amărul îți dau târcoale,
Decât când iadul ți-e adus pe tavă la picioare.

Te-ai săturat. „Vai, mare păcat.”
Esti tânăr, curajos și cu cap.
„Da, știu, ți-a fost greu”, dar nu te lăsa
Adună-te și luptă, căci este viața ta.
Asta te va ajuta să mergi mai departe
Deci, nu fi laș, bătrâne leu, și ai să ai parte.
Adună-ți curajul; e facil să capitulezi:
Intotdeauna e mai anevoie să bravezi.

E simplu să plângi că ai fost învins și să mori,
E simplu caracul să dai înapoi,
Dar să lupți atunci când nu mai este speranță
Asta da, se învață.
și chiar dacă de fiecare dată
Esti înfrânt, bătut și speriat de îndată
Mai încearcă – e al naibii de ușor să mori oricând
Greu e să rămai in viață atunci când iți pui în gând.”
(Robert Service)

Ce faci când te descurajezi?

O perioadă aglomerată… gânduri în conflict…întrebări fără răspuns…
Ce faci când eşti descurajat?  Ce faci când simţi că nu mai ai sclipirea aceea în privire, când nu ştii dacă va fi bine?
Te izbeşti de un perete…, nu ai cum să scapi…, tot ceea ce ştii şi ştiai s-a evaporat… Nu mai ştiu nimic şi sunt într-o altă lume. Mă bucur că s-a întâmplat acum şi nu mai târziu. Am ocazia să mă trezesc şi să văd ce se întâmplă cu adevărat în jurul meu. Dar ce faci când nu ai curaj? Curajul care se risipeşte atunci când stai şi îţi doreşti să faci ceva, dar cu greu îţi răspunde cineva. Ce faci atunci când îţi dai seama cât de mic eşti şi uneori nu ai un cuvânt de zis?
Ce faci când eşti descurajat? O întrebare care încă nu are răspuns pentru mine…