Monthly Archives: Iulie 2011

Un mic Raskolnikov în fiecare dintre noi?

 

Mi-am adus aminte de personajul lui Dostoievski, din cartea sa ,,Crimă și pedeapsă”, Raskolnikov. Mă gândesc… dacă nu cumva se află un mic Raskolnikov în fiecare dintre noi și datorită a ceea ce se întâmplă azi? Sărăcia te împinge să faci multe, dar oare ne abținem deoarece ne ferim de religie și de legile ei sau facem anumite lucruri doar pentru că avem nevoie de ele, dar ne mințim că ceea ce facem o facem pentru un lucru bun, un anumit țel. Instictul animalic de a ucide se află în fiecare dintre noi, dar fiecare îl stăpânim diferit. Unii care ajung în perioade de maximă disperare, nu mai gândesc limpede și fac fapte necugetate, dar acum vine întrebarea dacă nu aceste ființe ,,deosebite” după cum le denumea Raskolnikov, chiar gândesc că ceea ce fac este corect. Cred că orice aproape orice tânăr a văzut cel puțin un episod din Criminal Minds, unde puteam vedea cum gândesc criminalii. Desigur, faptele nu sunt întotdeauna veridice, cum spunea Pierre Bourdieu în cartea sa ,,Despre televiziune”, și anume, televizorul este un bun mijloc de a ascunde unele lucruri care deși au prea mare importanță pot fi mascate și redate sub o altă lumină. Mi-a rămas în minte exemplul cu vălul, când Bourdieu este islamic sau islamist? (acesta fiind modul de redare în televiziune) Însă, acesta poate fi doar un simplu batic, un articol vestimentar.

Însă, fascinația oamenilor pentru sânge sau dramă atunci când se uită la televizor, îi face pe aceștia să își dorească și să își satisfacă anumite nevoi, dar pentru unele persoane acestea pot deveni elemente după care se ghidează și pot ajunge criminali. Alții își satisfac aceste nevoi doar uitându-se la aceste filme care abordez astfel de subiecte.

Dar să revenim la Raskolnikov, până unde poate duce starea de exasperare și stau si mă gândesc dacă nu avem fiecare acel instinct ascuns undeva, de a ucide. Însă să ucizi o femeie, să o jefuiești și să te consideri îndreptățit că ai făcut asta mi se pare că este prea mult, dar, din păcate este aplicabil și în ziua de azi.

Până la urmă tot iubirea este salvatoare, iar pedeapsa, ar trebui să îi facă pe acești oameni să se trezească din lumea lor.

Sincer, am citit cartea în două zile, a reușit să mă țină cu sufletul la gură, însă am fost dezamăgită de final, mă așteptam la ceva mult mai dramatic, bazat pe factorul psihologic.

 PS: Poate e ficțiune sau nu, dar am observat multe asemănări în comportamentul rușilor și cel al românilor, ca să vedem cât de influențată este și imaginea României de azi de legăturile cu Rusia.

 

Prima noastră colecție de carte!

 

A început totul de la o carte pe care tu ai cumpăarat-o cu ocazia zilei de naștere a unei persoane, dar nu ai avut ocazia să o oferi. Ai citit-o, apoi mi-ai recomandat-o și mie. Am citit-o și eu dar curiozitatea ne-a făcut să mergem mai departe. Ai cumpărat și celelalte albume din colecție, dar nu găseai o carte. Am împlinit 6 luni și am reușit! Am întregit amândoi colecția! Avem prima colecție din viitoarea noastră bibliotecă.

 

Poate pare totul prea rapid și nici nu s-ar gândi la așa ceva pe viitor, dar pentru noi este important. Avem cărți pe care amândoi le-am citit, am discutat despre ele și ne-au plăcut. Am observat că atunci când facem lucruri împreună sau când ne gândim la viitor tot timpul se întâmplă ceva ca să fie totul bine.

Avem prima noastră colecție de carte!

Somebody is me

Visele devin realitate?

 

Multe persoane mi-au zis să nu visez degeaba, să mă gândesc la prezent nu la viitor. Oare nu gândurile spre viitor, gândurile spre mai bine ne mențin moralul ridicat? Îți faci tot felul de gânduri, de speranțe, îți dorești anumite lucruri, dar oare ne trebuie acele lucruri? Uneori mă gândesc că nu mă pot abține să procur un lucru și am în minte două voci ce se ceartă, una îmi spune să îmi iau lucruri mai folositoare, alta îmi spune să îmi iau obiectul respectiv. Însă, am observat că orice îmi doresc sau îmi pun în minte se materializează într-un mod sau altul, trebuie doar să vrei.

Un exemplu ar fi atunci când am avut de organizat evenimente şi când eram în faza de brainstorming, am propus să facem o seară de dans sau teatru alături de proiecţii de film. În fază incipientă realizarea acestui eveniment era imposibilă. M-am conformat şi m-am limitat la realizarea unor proiecţii de film. A trecut timpul şi din senin a apărut şansă de a organiza şi un mic spectacol de dans în cadrul aceluiaşi eveniment. A ieşit totul perfect, deşi am avut o groază de emoţii. Nu îmi imaginam vreodată că ceea ce îmi pun în minte, o simplă idee poate deveni realitate într-un mod mult mai frumos decât mi-am imaginat vreodată.

Astfel, am observat că se întâmplă tot felul de fapte care se aranjează, în aşa fel încât totul să fie bine, trebuie doar să crezi şi să speri.

Acum mi-a venit în minte o imagine din filmul INK, un film foarte interesant, unde era un bărbat orb ce număra paşii pe care îi făcea până la 4, în acelaşi timp asculta tot ceea ce se întâmpla în jur până ce observa că toate se armonizau şi provoca o reacţie în lanţ (a aruncat o conservă, de care să împiedicat un om, care a căzu în faţa unei maşini, a provocat un accindent de maşină, ce a împiedicat o persoană să ajungă într-un anumit loc). Mi s-a părut fascinant momentul şi m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva există cineva acolo sus care provoacă aceste reacţii în lanţ, ne controlează mişcările până suntem în situaţia de a alege ca mai apoi să pornească o nouă reacţie în lanţ.

Filmul este superb merită văzut, deoarece ne prezintă lupta dintre bine şi rău dar nu din punct de vedere religios. Eu am rămas impresionată de acest film.

Visele devin realitate, iar toate aceste reacţii au loc în conformitate cu ceea ce gândim şi ne dorim noi.