Category Archives: Just writting…

Multumesc bibliografiei…

 

Cautam cărți pentru teza de licență și m-am gândit cum viața noastră poate fi asemenea unei carti cu tot ceea ce implica aceasta. Scriem zi de zi pe chipul nostru, pe sufletul nostru, pe ochii nostrii, apoi vin completarile date de influenta celor din jur. Alte carti isi lasa cate un citat, o definitie in cartea noastra. Cuprinsul e in continua scriere, ca si bibliografia… Cateodata simtim nevoia sa inchidem cartea, sa renuntam la tot, sa rupem foile, dar mereu ne apar in minte vorbele, prietenilor, parintilor ce ne incurajeaza si sunt alaturi de noi. Ne ajuta sa ne scriem propria carte si le multumim adaugandu-i si pe ei la bibliografia ce mereu va ramane in sufletul nostru. Multumesc tuturor celor ce si-au lasat amprenta asupra cartii mele. Le multumesc printr-un loc oferit in sufletul meu…Multumesc bibliografiei…

Aiurea…

Totul merge aiurea, ma simt ca intr-o cusca, nu am cum sa evadez, nici nu deschid ochii bine si deja ma simt asaltata de toate gandurile, intrebarile si grijile unei zile. O saptamana intreaga…da…de la inceput pana la sfarsit…un chin, fara respiro, o saptamana in care m-am intretinut numai cu mancat pe fuga si cola. Simt ca nu mai pot face fata si imi vine sa ma ghemuiesc intr-un colt, sa nu ma mai gandesc la nimic. Culmea e ca singura persoana care reuseste sa ma faca sa uit de toate, e la fel de ocupata si nu avem timp sa ne vedem…

Am inghitit tot ce mi s-a intamplat zilele astea, am ridicat capul si am mers mai departe, am multumit pentru tot ceea ce am primit…

Timp…

Timpul a reușit să se transforme într-un parfum rar, a carui aroma este disipata mai mereu de cate un val de stres, de activitati ce par sa nu se mai sfarseasca. Iti doresti mai mult, iti doresti sa ai pe cineva alaturi, dar timpul parca se joaca cu noi…oare e de bine? Oare e de rau? Sau poate e doar un prag pe care sa il depasim? Stai si te gandesti, ca ai alaturi persoana pe care ti-ai dorit-o dintotdeauna dar nu ai timp sa o vezi… Mai exista corectitudine? Te intrebi de ce a mai intrat in viata ta, daca toate par ca stau impotriva? Ma straduiesc…lupt, dar parca nimic favorabil nu se intampla…

Incep sa imi pun intrebari si ma gandesc, ca poate ar fi mai bine sa renunt si sa imi vad de facultatea de partea profesionala a vietii…Ce rost are sa primesti daca nu te poti bucura? Stiti cum se zice, ai grija ce, cum si cand iti doresti….

Bucuria care sterge orice alt sentiment…

Am citit recent o povestioara, ce m-a pus pe ganduri si poate ca m-a facut sa apreciez mai mult, ceea ce se afla in jurul meu.

Legenda spune ca o femeie saraca ce se plimba cu unul dintre copilasi, a auzit o voce misterioasa ce o indemna sa intre intr-o pestera. Aceasta i-a permis sa ia timp de 8 minute tot ceea ce vrea de acolo, deoarece dupa cele 8 minute, portile se vor inchide si nu va putea sa mai intre vreodata. Femeia si-a lasat copilasul pe jos si a inceput sa isi puna la gat tot felul de bijuterii, sa adune cat mai mult din comoara ce i-a luat ochii. Trecura cele 8 minute, iar femeia s-a grabit sa iasa, uitandu-si copilul in pestera….

Bogăţia durează puţin,dar disperarea, mereu!

Bucuria de a avea un copil, sterge orice alt sentiment…Bucurati-va tot timpul de ceea ce aveti langa voi, pentru ca uneori s-ar putea sa fie prea tarziu…

Va urez o zi delicioasa!

Mi-am desenat chipul prin cuvinte…

       

   De curand un domn profesor ne-a oferit sansa de a ne demonstra ca ne cunoastem. Am avut de scris un text intitulat ,,Cine sunt eu?”.

         Mi-a venit in minte perioada in care nu eram in stare sa spun nici doua cuvinte despre mine, nu stiam cine sunt, ce vreau. Sincer nici pana in momentul in care am pus creionul pe hartie, nu credeam ca stiu cine sunt. Incet am inceput sa imi desenez un chip format din cuvinte incarcate cu cate o trasatura a mea, mi-am facut ochisorii prin spiritul meu de observatie, gurita prin faptul ca mereu sunt cu zambetul pe buze si incet mi se contureaza toate partile corpului, fiecare particica marcata de cate o experienta, in spatele carora sta un suflet, ce incearca si se straduieste sa devina mai bun pe zi ce trece. Nu m-am putut opri si mi-a iesit un chip de 4 pagini, patru pagini stau pentru mine si inca puteam continua.

        Experientele, familia, facultatea, prietenii m-au ajutat sa ma definesc, sa stiu cine sunt si ce vreau. Am  realizat ca m-am maturizat, am evoluat si nu constientizasem asta sau poate ca stiam dar nu imi venea sa cred.  Cauza sunt toti cei care au intrat, ramas sau iesit din viata mea si au reusit sa lase o amprenta in viata mea. Sunt toate actiunile mele si imi asum responsabilitatile pentru ele…

         Mi-am desenat chipul prin cuvinte ce se imbratiseaza in metaforele unui suflet ce odata era ratacit….

Trei ceasuri rele

Dupa cum bine v-ati dat seama sau chiar ati trait pe propria piele, azi este marti. Cele trei ceasuri rele au intrat in prelungiri si s-au gandit sa ma faulteze cate putin, pentru a ma trezi sau pentru a ma face sa ma dau cu capul de pereti. Destinul sau mintea mea? Sau destinul realizat din prisma mintii mele? Hmmm dificil… Neg faptul ca as fi superstitioasa, dar totusi mi se intampla…Inconstientul meu imi joaca feste? Undeva in mintea mea, adanc, eu cred in superstitii si acest lucru se materializeaza in fapte. Da….fapte…Mergi la casierie si acolo este o defectiune tehnica, mergi la o anumita facultate (nu dau nume) sa iti faci permis pentru biblioteca si lumea te priveste ca pe cineva venit de pe alta planeta, pentru ca nu esti de-a lor. Doar pentru ca sunt o fire optimista si port culori mai deschise, gata sunt din alta lume? Stereotipuri si minti incuiate si daca mai ai norocul sa dai peste toate intr-o singura zi,  ajungi sa crezi ca intr-adevar esti de pe Marte. Culmea e ca se aduna intr-o singura zi, cat pentru o saptamana….Deci imi iau concediu de la ghinion….si aleg sa traiesc viata asa cum este, bucurandu-ma de fiecare moment…

Pentru cei care au avut o zi la fel de grea o melodie care sa ne ridice moralul 😛 Enjoy!

Nimic nu este fara rost…

Ochii mei sunt pentru lumina, pentru verdele primaverii, pentru albul zapezii si pentru incredibila minune ca in jurul meu exista atatia oameni minunati.

Gura mea este pentru cuvant, pentru o vorba buna pe care o asteapta cineva.

Buzele mele sunt pentru un sarut, iar mainile mele ca sa fiu blanda si delicata, ca sa dau unui sarman paine si o mangaiere.

Picioarele mele sunt ca sa merg pe drum alaturi de tine.

Inima mea este pentru iubire, pentru caldura pentru cei care traiesc in singuratate si raceala.

Peste tot sunt cu trupul. Nimic nu este fara sens.

Atunci de ce ni se intampla sa fim nefericiti? Poate nu vedem ceea ce este chiar langa noi? Sunt ochii mei inchisi? Este gura mea amara? Sau s-a uscat inima mea? Nu vreau sa recunosc sau nu imi dau seama ca sunt facute pentru fericire?

Momente…

Exista momente in care nu stii pe ce drum sa o iei, esti derutat, confuz, nu stii ce sa alegi si nici ceea ce se intampla in jurul tau nu ajuta. Plangi pentru a te elibera de tot ceea ce iti apasa  sufletul. Te rogi sa primesti un semn, un semn ca totul o sa fie bine, ca lucrurile nu se intampla degeaba si ca totul are un scop. Dar ce faci atunci cand ai impresia ca nu mai poti?

Astepti sa apara ceva mai bun in viata ta fara sa iti pierzi speranta…

August Rush

Un film ce nu are nevoie de nicio descriere. Sentiment, emotie, viata toate se unesc intr-un singur cuvant..muzica…

Un copil ce a reusit sa isi gaseasca parintii prin intermediul muzicii, este imposibil sa nu versi o lacrima.

Muzica este peste tot in jurul nostru, trebuie doar sa asculti!

Ce este fericirea?

Asa cum am mentionat intr-un post anterior voi continua sa impartasesc din povestile ce le-am cules din locurile pe care le-am vizitat. Astazi m-am oprit asupra fericirii. De multe ori ne-am intrebat ce inseamna fericirea? Oare suntem noi fericiti?

Un batranel era tare bogat. La el a venit un nepot si l-a intrebat:

Bunicule, ai atata avere, tu esti fericit?

Da, sunt.

Dar ce este fericirea?

Atunci barbatul i-a dat nepotului o lingura cu 2 picaturi de ulei sa tina in gura si l-a trimis pe baiat in toata imparatia lui ca sa vada ce presupune fericirea.

Acesta a mers, ochii i-au fost luati de minunatia averii ce o avea in fata si a uitat de cele doua picaturi de ulei. Cand a ajuns la batran si acesta a vazut ca baiatul nu mai are ulei in lingurita. L-a certat si de data aceasta l-a rugat sa nu uite de cele 2 picaturi de ulei. Zis si facut. Nepotul a fost a tenta la lingura, insa nu a apucat sa observe nimic din jurul lui.

Atunci batranul i-a spus:

Baiatul meu, vezi, asta inseamna fericirea, sa te bucuri de tot ceea ce ai in jurul tau, dar sa nu uiti de cele 2 picaturi de ulei din fata ta.

De cate ori nu ni se intampla sa ne   ia ochii unele lucruri si sa nu ne bucuram de ceea ce avem langa noi, sa nu pretuim lucrurile marunte.

Fericirea este un castel format din lucruri simple si gesturi mici care ne lumineaza in zilele intunecate de stresul zilnic si de rutina.